Degenerescența maculară este o afecțiune oftalmologică care afectează partea centrală a retinei, numită maculă. Această zonă este responsabilă pentru vederea centrală și detaliată, fiind esențială pentru activitățile zilnice precum cititul sau recunoașterea fețelor. Există două forme principale de degenerescență maculară: „uscata” (non-exsudativă) și „umedă” (exsudativă).
Degenerescența Maculară Uscată: Aceasta este forma cea mai comună și se caracterizează prin subțierea maculei datorită înaintării în vârstă. Pacienții pot observa pete întunecate în câmpul vizual central.
Degenerescența Maculară Umedă: Aceasta este mai rară, dar mult mai gravă. Se dezvoltă când vase de sânge anormale încep să crească sub retină, ducând la scurgeri de lichid și sânge. Vederea centrală poate fi rapid afectată.
Factorii de risc pentru degenerescența maculară includ vârsta înaintată, fumatul, predispoziția genetică și hipertensiunea. În oftalmologie, diagnosticul se face prin examinarea fundului de ochi, teste precum OCT (tomografie în coerență optică) și, uneori, angiografia fluoresceinică.
Deși nu există un tratament definitiv pentru forma uscată, administrarea unor suplimente nutriționale poate încetini progresia bolii. Pentru forma umedă, tratamentele precum injecțiile intraoculare cu agenți anti-VEGF sau fotodinamică pot fi eficiente în stoparea creșterii vaselor anormale și reducerea vederii afectate.
Este esențial ca persoanele în vârstă să aibă controale oftalmologice regulate pentru detectarea timpurie și managementul adecvat al degenerescenței maculare.
